Candva, demult, intr-o indepartata lumea de cea pamanteasca, exista un taram al fericirii. Aici traiau ascunse, personaje de poveste. Printre ele se numara si Zana cea Buna. Nu este un taram intreg, a concluzionat Zana cea Buna daca aici nu vor venii copii sa petreaca alaturi de noi.
Astfel, zanele magice, spiridusii, cavalerii, printesele si unicornii au decis ca este timpul sa construiasca un castel cu petreceri pentru copii. Gradina de langa castel est inconjurata de copaci mladiosi, incat cea mai mica miscare ii face sa se indoaie de parca ar fi vii. Sunt flori ce au rod bomboane de ciocolata si plante din care se prepara o licoare a veseliei.
Copii sunt adusi aici de trasura Zanei Bune, o trasara trasa de doi cai puternici cu aripi albe, maiastre.
Petrecerile de copii sunt insotite de farmec si povesti magice in Taramul Fericirii.
miercuri, 29 iunie 2011
sâmbătă, 16 aprilie 2011
Traduceri legalizate
Remarcabilă, dar periculoasă. Aşa pe neaştcptate, fără nici o pregătire prealabilă, totlll sc va întîmpla în această după-amiază. I.u- el va fi martor. Atîta îndrăzneală din partea ei îi tăiase respiraţia.
Era de o abilitate diabolică, în gînd şi ac-ţiune. El n-ar putea dovedi nimic. Totul se întîmpla atît de rapid. Respiră adînc şi se aplecă înainte peste măsuţă.
— Doamnă, eu sînt un om capricios. îmi acordaţi o favoare ?
îl privi cu un aer intrigat, dar fără suspi-ciune. El se ridică, luă bolul din faţa ei şi-1 schimbă cu cel al soţului.
Traduceri autorizate documentelor juridice presupune atât cunoaşterea excelentă a limbii sursă şi a limbii ţintă, cât şi cunoaşterea sistemelor juridice ale ţărilor implicate. De aceste competenţe depinde calitatea traducerii documentelor juridice. Traduceri legalizate, aceste traduceri trebuie tratate cu foarte multă atenţie şi acurateţe.
— Vreau să beţi de-aici.
Privirile li se încrucişară. Nu clipi din ochi, dar păli. întinse mîna şi ridică bolul. El îşi ţinu respiratia. Comisese oare ,o greşeală ? Ea duse bolul la gură, dar în ultimul moment tresări, se aplecă şi goli recipientul într-un vas unde creştea o ferigă. Se îndreptă si-1 privi sfidător.
Evans suspină uşurat.
— Ei, bine, îi spuse ea cu o voce uşor batjocoritoare.
El i se adresă sobru şi calm :
— Sînteţi foarte inteligentă, doamnă. Cred că rn-ati înteles. Nu trebuie să se mai întîmple. întelegeţi la ce mă refer, nu ?
— Da, răspunse traduceri legalizate ea cu un ton neutru. Evans dădu din cap satisfăcut. Era destul de isteată şi nu voia să ajungă la spînzură-toare.
— Atunci vă doresc o viaţă lungă amîndurora. Duse bolul la buze, bău şi brusc faţa i se schimonosi într-un mod groaznic. încercă să se ridice, să strige. Trupul i se întepeni, fata îi deveni stacojie. Se prăbuşi în scaun contorsionat de durere.
Doamna Merrowdene se aplecă spre el cu un mic surîs în coltul gurii :
— Aţi comis o greşeală, spuse cu gingăşie.
Aţi crezut că vreau să-1 omor pe George. Ce tîmpenie !
Rămase o vreme cu privirea aţintită asu-pra mortului. Era a treia persoană care încer-case s-o despartă de omul pe care-1 iubea.
Faţa i se însenină. Semăna mai mult ca ni-ciodată cu o madonă. Apoi începu să strige :
— George, George, vino repede ! Un accident sfoaznic. Sărmanul domn Evans...
Era de o abilitate diabolică, în gînd şi ac-ţiune. El n-ar putea dovedi nimic. Totul se întîmpla atît de rapid. Respiră adînc şi se aplecă înainte peste măsuţă.
— Doamnă, eu sînt un om capricios. îmi acordaţi o favoare ?
îl privi cu un aer intrigat, dar fără suspi-ciune. El se ridică, luă bolul din faţa ei şi-1 schimbă cu cel al soţului.
Traduceri autorizate documentelor juridice presupune atât cunoaşterea excelentă a limbii sursă şi a limbii ţintă, cât şi cunoaşterea sistemelor juridice ale ţărilor implicate. De aceste competenţe depinde calitatea traducerii documentelor juridice. Traduceri legalizate, aceste traduceri trebuie tratate cu foarte multă atenţie şi acurateţe.
— Vreau să beţi de-aici.
Privirile li se încrucişară. Nu clipi din ochi, dar păli. întinse mîna şi ridică bolul. El îşi ţinu respiratia. Comisese oare ,o greşeală ? Ea duse bolul la gură, dar în ultimul moment tresări, se aplecă şi goli recipientul într-un vas unde creştea o ferigă. Se îndreptă si-1 privi sfidător.
Evans suspină uşurat.
— Ei, bine, îi spuse ea cu o voce uşor batjocoritoare.
El i se adresă sobru şi calm :
— Sînteţi foarte inteligentă, doamnă. Cred că rn-ati înteles. Nu trebuie să se mai întîmple. întelegeţi la ce mă refer, nu ?
— Da, răspunse traduceri legalizate ea cu un ton neutru. Evans dădu din cap satisfăcut. Era destul de isteată şi nu voia să ajungă la spînzură-toare.
— Atunci vă doresc o viaţă lungă amîndurora. Duse bolul la buze, bău şi brusc faţa i se schimonosi într-un mod groaznic. încercă să se ridice, să strige. Trupul i se întepeni, fata îi deveni stacojie. Se prăbuşi în scaun contorsionat de durere.
Doamna Merrowdene se aplecă spre el cu un mic surîs în coltul gurii :
— Aţi comis o greşeală, spuse cu gingăşie.
Aţi crezut că vreau să-1 omor pe George. Ce tîmpenie !
Rămase o vreme cu privirea aţintită asu-pra mortului. Era a treia persoană care încer-case s-o despartă de omul pe care-1 iubea.
Faţa i se însenină. Semăna mai mult ca ni-ciodată cu o madonă. Apoi începu să strige :
— George, George, vino repede ! Un accident sfoaznic. Sărmanul domn Evans...
Foraje puturi
la tombolă. Soţia lui îi propuse să se întoarcă acasă. Acceptă imediat.
— N-aţi vrea să serviţi cu noi o ceaşcâ de ceai ? se adresă lui Evans tînăra femeie.
Sesiză o nuanţă de provocare în vocea ei.
— Cu cea mai mare plăcere.
Colmatarea se caracterizează prin micşorarea permeabilităţii stratului acvifer din jurul puţului ca urmare a operaţiilor de foraje, când calitatea fluidului de foraj şi diferenţa de presiune dintre acesta şi strat permit intrarea fluidului în stratul acvifer foraje puturi apa.
Prima fază de punere în producţie pentru puţurile la care stratul acvifer a fost traversat cu noroi de foraj este decolmatarea. La puţurile pentru apă, la care stratul acvifer nu a fost traversat cu fluid de foraj, nu este nevoie de foraje puturi această fază, deoarece apa din strat, la intrarea în gaura de puţ, nu întâlneşte rezistenta produsă de colmatare
Porniră împreună discutînd despre lucruri mărunte. Soarele strălucea, sufla o briză uşoară, totul era atît de plăcut, atît de firesc.
— Servitoarea a rămas la serbare, anuntă doamna Merrowdene în timp ce intra în casă.
Se duse în camera ei, îşi scoase pălăria, se aranjă pufin şi reveni ca să pregătească ceaiul. Aprinse o mică lampă de argint sub ceainic, apoi luă trei mici bdluri şi tot atîtea farfurioare de pe o etajeră.
— Avem un ceai chinezesc veritabil. Noi îl bem întotdeauna după moda chinezească,
din boluri şi nu din ceşti.
Se opri să examineze fundul unuia din bo-luri şi scoase o exclamaţie de îngrijorare :
— George ! Să-ţi fie ruşine ! Iar ai folosit bolurile astea.
— Sînt dezolat, draga mea, răspunse pro-fesorul cu un aer vinovat. Sînt atît de prac-tice. Cele pe care le-am comandat pentru mine încă n-au sosit.
— într-o bună zi ne vei otrăvi pe toţi, îi replică sotia sa cu un rîs sec. Mary le găseşte în laborator şi le pune la loc pe etajeră fără să se mai obosească să le spele. Mai zilele trecute ai folosit unul pentru cianură de potasiu. Zău, George, nu crezi că exagerezi ? E înspăimîntător de periculos.
Merrowdene o privi putin iritat.
— Am mai spus că Mary nu are ce să caute în laboratorul meu. I-am interzis să se atingă de cel mai mic obiect.
— Dar uneori ne luăm ceaiul şi acolo. De unde să ştie biata Mary care sînt bolurile din care am băut Profesorul ieşi din cameră bombănind. Su-rîzătoare, sotia lui turnă apa clocotită peste frunzele de ceai şi stinse lampa. Stupefiat. Evans crezu câri ghiceşte planul. Doamna Merrowdene pregătea un nou accident ? îşi aranja un nou alibi ? Voia să-1 pună pe el în situatia de a depune mărturie în favoarea ei dacă s-ar întîmpla ceva ? Stupid din partea ei, mai ales că...
Brusc îşi retinu respiraţia. Turnase ceai în cele trei boluri. Puse unul în fata lui, un altul înaintea ei şi un al treilea pe o măsută, alături de fotoliul .favorit al sotului. Avea un surîs straniu pe buze. Acum ştia.
— N-aţi vrea să serviţi cu noi o ceaşcâ de ceai ? se adresă lui Evans tînăra femeie.
Sesiză o nuanţă de provocare în vocea ei.
— Cu cea mai mare plăcere.
Colmatarea se caracterizează prin micşorarea permeabilităţii stratului acvifer din jurul puţului ca urmare a operaţiilor de foraje, când calitatea fluidului de foraj şi diferenţa de presiune dintre acesta şi strat permit intrarea fluidului în stratul acvifer foraje puturi apa.
Prima fază de punere în producţie pentru puţurile la care stratul acvifer a fost traversat cu noroi de foraj este decolmatarea. La puţurile pentru apă, la care stratul acvifer nu a fost traversat cu fluid de foraj, nu este nevoie de foraje puturi această fază, deoarece apa din strat, la intrarea în gaura de puţ, nu întâlneşte rezistenta produsă de colmatare
Porniră împreună discutînd despre lucruri mărunte. Soarele strălucea, sufla o briză uşoară, totul era atît de plăcut, atît de firesc.
— Servitoarea a rămas la serbare, anuntă doamna Merrowdene în timp ce intra în casă.
Se duse în camera ei, îşi scoase pălăria, se aranjă pufin şi reveni ca să pregătească ceaiul. Aprinse o mică lampă de argint sub ceainic, apoi luă trei mici bdluri şi tot atîtea farfurioare de pe o etajeră.
— Avem un ceai chinezesc veritabil. Noi îl bem întotdeauna după moda chinezească,
din boluri şi nu din ceşti.
Se opri să examineze fundul unuia din bo-luri şi scoase o exclamaţie de îngrijorare :
— George ! Să-ţi fie ruşine ! Iar ai folosit bolurile astea.
— Sînt dezolat, draga mea, răspunse pro-fesorul cu un aer vinovat. Sînt atît de prac-tice. Cele pe care le-am comandat pentru mine încă n-au sosit.
— într-o bună zi ne vei otrăvi pe toţi, îi replică sotia sa cu un rîs sec. Mary le găseşte în laborator şi le pune la loc pe etajeră fără să se mai obosească să le spele. Mai zilele trecute ai folosit unul pentru cianură de potasiu. Zău, George, nu crezi că exagerezi ? E înspăimîntător de periculos.
Merrowdene o privi putin iritat.
— Am mai spus că Mary nu are ce să caute în laboratorul meu. I-am interzis să se atingă de cel mai mic obiect.
— Dar uneori ne luăm ceaiul şi acolo. De unde să ştie biata Mary care sînt bolurile din care am băut Profesorul ieşi din cameră bombănind. Su-rîzătoare, sotia lui turnă apa clocotită peste frunzele de ceai şi stinse lampa. Stupefiat. Evans crezu câri ghiceşte planul. Doamna Merrowdene pregătea un nou accident ? îşi aranja un nou alibi ? Voia să-1 pună pe el în situatia de a depune mărturie în favoarea ei dacă s-ar întîmpla ceva ? Stupid din partea ei, mai ales că...
Brusc îşi retinu respiraţia. Turnase ceai în cele trei boluri. Puse unul în fata lui, un altul înaintea ei şi un al treilea pe o măsută, alături de fotoliul .favorit al sotului. Avea un surîs straniu pe buze. Acum ştia.
Traduceri araba
Ghicitoarea se cutremură. Şi asta făcea parte din scenariu. Evans o ştia, dar totuşi fu impresionat.
— Aveţi grijă. Să nu faceţi vreo greşeală.
Altminteri, văd o urmare clară : moartea !
Straniu ! Al dracului de straniu !
— Dacă greşesc, cineva o să moară ? Asta vrei să spui ?
— Da, domnule.
— în cazul acesta, zise Evans ridicîn-du-se şi dîndu-i jumătatea de coroană, nu trebuie să fac nici 6 greşeală, nu-i aşa ?
Se îndreptă spre ieşirea din cort. Uşor de spus, mai greu de făcut. O viaţă depindea de el.
Să caute ajutor ? La cine ? Inutil să con-teze pe prietenul său Haydock, căruia-i pu-tea zări silueta puţin mai departe. „Asta nu ne priveşte", era deviza lui Haydock şi asta nu-1 ajuta la nimic.
Haydock stătea de vorbă cu o femeie.
Recunoscu, în femeia care tocmai îşi lua rămas bun de la bătrînul marinar, pe doamna Merrowdene. *Fostul poliţist se îndreptă spre ea. Era o femeie drăguţă, avea o frunte înaltă, ochi frumoşi căprui şi. o expresie liniştită.
Va oferim servicii de traduceri araba autorizate in si din limba araba.Echipa noastra este alcatuita din traducatori experimentati, vorbitori nativi de limba araba, fiecare traducator fiind specializat intr-un domeniu diferit, cum ar fi juridic, financiar, medical, tehnic si altele. Fie ca aveti nevoie de un volum de lucru mai mic sau mai mare, biroul nostru este mereu aici la dispozitia dumneavoastra. Biroul nostru ofera de asemenea servicii de interpretare si transcriere.
Avea o coafură ce-i accentua aerul de ma-donă. Vocea îi era gravă, puţin adormită. îi surîse lui Evans cu amabilitate.
— Mi s-a părut că v-am recunoscut, doamnă Anthony, adică doamnă Merrowdene, zise el spionînd-o.
El se prefăcu intenţionat că-i greşi numelo.
Ea făcu ochii mari, iar respiraţia i se acce-leră puţin, dar continuă să-1 privească cu fei-mitate şi mîndrie.
— îmi caut soţul, îi spuse. L-aţi văzut cumva ?
— Da, acum un moment. A luat-o în-tr-acolo.
Porniră să-1 caute, sporovăind liniştit şi plăcut. Inspectorul fu cuprins de admiraţic. Ce femeie ! Cîtă siguranţă ! Cîtă stăpînire de sine ! Remarcabilă, dar periculoasă — de asta era sigur.
Era mulţumit de felul în care abordase subiectul, dar nu se simţea în largul său. îi dăduse să înţeleagă că o recunoscuse. Aceasta o punea deja în gardă. Nu va încerca să ac-ţioneze în grabă. Mai rămînea Merrowdene. Cum să-1 prevină ?
îl găsiră contemplînd cu un aer visător o păpuşă de porţelan pe care tocmai o cîştigase
— Aveţi grijă. Să nu faceţi vreo greşeală.
Altminteri, văd o urmare clară : moartea !
Straniu ! Al dracului de straniu !
— Dacă greşesc, cineva o să moară ? Asta vrei să spui ?
— Da, domnule.
— în cazul acesta, zise Evans ridicîn-du-se şi dîndu-i jumătatea de coroană, nu trebuie să fac nici 6 greşeală, nu-i aşa ?
Se îndreptă spre ieşirea din cort. Uşor de spus, mai greu de făcut. O viaţă depindea de el.
Să caute ajutor ? La cine ? Inutil să con-teze pe prietenul său Haydock, căruia-i pu-tea zări silueta puţin mai departe. „Asta nu ne priveşte", era deviza lui Haydock şi asta nu-1 ajuta la nimic.
Haydock stătea de vorbă cu o femeie.
Recunoscu, în femeia care tocmai îşi lua rămas bun de la bătrînul marinar, pe doamna Merrowdene. *Fostul poliţist se îndreptă spre ea. Era o femeie drăguţă, avea o frunte înaltă, ochi frumoşi căprui şi. o expresie liniştită.
Va oferim servicii de traduceri araba autorizate in si din limba araba.Echipa noastra este alcatuita din traducatori experimentati, vorbitori nativi de limba araba, fiecare traducator fiind specializat intr-un domeniu diferit, cum ar fi juridic, financiar, medical, tehnic si altele. Fie ca aveti nevoie de un volum de lucru mai mic sau mai mare, biroul nostru este mereu aici la dispozitia dumneavoastra. Biroul nostru ofera de asemenea servicii de interpretare si transcriere.
Avea o coafură ce-i accentua aerul de ma-donă. Vocea îi era gravă, puţin adormită. îi surîse lui Evans cu amabilitate.
— Mi s-a părut că v-am recunoscut, doamnă Anthony, adică doamnă Merrowdene, zise el spionînd-o.
El se prefăcu intenţionat că-i greşi numelo.
Ea făcu ochii mari, iar respiraţia i se acce-leră puţin, dar continuă să-1 privească cu fei-mitate şi mîndrie.
— îmi caut soţul, îi spuse. L-aţi văzut cumva ?
— Da, acum un moment. A luat-o în-tr-acolo.
Porniră să-1 caute, sporovăind liniştit şi plăcut. Inspectorul fu cuprins de admiraţic. Ce femeie ! Cîtă siguranţă ! Cîtă stăpînire de sine ! Remarcabilă, dar periculoasă — de asta era sigur.
Era mulţumit de felul în care abordase subiectul, dar nu se simţea în largul său. îi dăduse să înţeleagă că o recunoscuse. Aceasta o punea deja în gardă. Nu va încerca să ac-ţioneze în grabă. Mai rămînea Merrowdene. Cum să-1 prevină ?
îl găsiră contemplînd cu un aer visător o păpuşă de porţelan pe care tocmai o cîştigase
Scoala de soferi
Evans fu mai rnpid, le adună şi i le dădu cerîndu-şi scuze.
() privire fugară pe antetul unuia din pli-curi fu suficientă să-i reînvie îndoielile. Era de la o binecunoscută firmă de asigurări.
Se hotărî pe loc. Amabilul George Mer-rowdene se trezi mergînd pe stradă în com-pania poliţistului, vorbindu-i despre asigura-rea pe viaţă pe care tocmai a contractat-o în favoarea soţiei sale. Care era părerea lui Evans despre această companie de asigurări ?
— Am făcut cîteva amplasamente nu prea reuşite, mărturisi profesorul, şi am avut cî-teva pierderi destul de grele, iar dacă mi s-ar întîmpla o nenorocire, soţia mea s-ar trezi în-tr-o situaţie dificilă. Această asigurare, însă, rezolvă problema.
— Ea nu s-a împotrivit acestei idei ? în-trebă Evans cu un ton neutru. Unele femei au scrupule, un fel de teamă superstiţioasă.
— Oo ! Margaret e foarte practică, su-rîse Merrowdene. Nu-i deloc o femeie super-stiţioasă. Şi, de fapt, a fost ideea ei, dacă-mi aduc bine aminte. Nu-i place să mă vadă în-grijorat.
Evans aflase ce dorea. Se despărti de celă-lalt şi buzele sale schiţară un zîmbet nemul-ţumit. Ce coincidentă : domnul Anthony contractase şi el o asigurare pe via'ă în favoarea sotiei cu cîteva săptămîni înainte de a muri.
Atentie mare atunci cand va inscrieti la o scoala de soferi. Unele firme au costuri ascunse pe care nu le afiseaza pe pagina web si pe care le aflati cand este prea tarziu. Inainte de a lua o decizie este bine sa cereti urmatoarele informatii:
Obişnuit să creadă în instinctele salc. era sigur că nici de astă-dată nu se înşela. Dar ce să facă ? Nu rîvnea să prindă un criminal după ce săvîrşise fapta. Voia doar să prevină crima. Ceea ce era un lucru diferit şi mult mai dificil.
Rămase gînditor în tot restul zilei. în par-cul castelului se desfăşura sărbătoarea Ligii Primrose. Evans se îndreptă într-acolo. Se amuză, cheltuind cîteva monede, să ghicească greutatea unui porc, să tragă la ţintă, dar fata lui continuă să păstreze o expresie ab-sentă şi concentrată. îşi permise chiar să sa-crifice o jumătate de coroană la Zara, ghici-toarea în globul de cristal. Nu putu sâ nu su-rîdă amintindu-şi cît îi dăduseră de lucru, odinioară, aceste ghicitori. Nu prea dădu atentie la ceea ce-i spunea Zara pînâ ce nu-1 frapă un cuvînt.
— Foarte, foarte curînd, te vei angaja în-tr-o chestiune de viaţă sau de moarte... de viaţă sau de moarte pentru o persoană.
— Cum ? Ce ? întrebă el brusc.
— Aveţi de luat o hotărîre. Fiţi prudent, foarte prudent... Cea mai mică greşeală... cel mai mic pas greşit...
() privire fugară pe antetul unuia din pli-curi fu suficientă să-i reînvie îndoielile. Era de la o binecunoscută firmă de asigurări.
Se hotărî pe loc. Amabilul George Mer-rowdene se trezi mergînd pe stradă în com-pania poliţistului, vorbindu-i despre asigura-rea pe viaţă pe care tocmai a contractat-o în favoarea soţiei sale. Care era părerea lui Evans despre această companie de asigurări ?
— Am făcut cîteva amplasamente nu prea reuşite, mărturisi profesorul, şi am avut cî-teva pierderi destul de grele, iar dacă mi s-ar întîmpla o nenorocire, soţia mea s-ar trezi în-tr-o situaţie dificilă. Această asigurare, însă, rezolvă problema.
— Ea nu s-a împotrivit acestei idei ? în-trebă Evans cu un ton neutru. Unele femei au scrupule, un fel de teamă superstiţioasă.
— Oo ! Margaret e foarte practică, su-rîse Merrowdene. Nu-i deloc o femeie super-stiţioasă. Şi, de fapt, a fost ideea ei, dacă-mi aduc bine aminte. Nu-i place să mă vadă în-grijorat.
Evans aflase ce dorea. Se despărti de celă-lalt şi buzele sale schiţară un zîmbet nemul-ţumit. Ce coincidentă : domnul Anthony contractase şi el o asigurare pe via'ă în favoarea sotiei cu cîteva săptămîni înainte de a muri.
Atentie mare atunci cand va inscrieti la o scoala de soferi. Unele firme au costuri ascunse pe care nu le afiseaza pe pagina web si pe care le aflati cand este prea tarziu. Inainte de a lua o decizie este bine sa cereti urmatoarele informatii:
Obişnuit să creadă în instinctele salc. era sigur că nici de astă-dată nu se înşela. Dar ce să facă ? Nu rîvnea să prindă un criminal după ce săvîrşise fapta. Voia doar să prevină crima. Ceea ce era un lucru diferit şi mult mai dificil.
Rămase gînditor în tot restul zilei. în par-cul castelului se desfăşura sărbătoarea Ligii Primrose. Evans se îndreptă într-acolo. Se amuză, cheltuind cîteva monede, să ghicească greutatea unui porc, să tragă la ţintă, dar fata lui continuă să păstreze o expresie ab-sentă şi concentrată. îşi permise chiar să sa-crifice o jumătate de coroană la Zara, ghici-toarea în globul de cristal. Nu putu sâ nu su-rîdă amintindu-şi cît îi dăduseră de lucru, odinioară, aceste ghicitori. Nu prea dădu atentie la ceea ce-i spunea Zara pînâ ce nu-1 frapă un cuvînt.
— Foarte, foarte curînd, te vei angaja în-tr-o chestiune de viaţă sau de moarte... de viaţă sau de moarte pentru o persoană.
— Cum ? Ce ? întrebă el brusc.
— Aveţi de luat o hotărîre. Fiţi prudent, foarte prudent... Cea mai mică greşeală... cel mai mic pas greşit...
Fostul inspector
Din acel moment poţi să începi să cauti probe.
— Bine. Şi ?
— Ajung la subiect. E foarte bine dacă suspectul are un trecut pe care să-1 cercetezi. Dar să presupunem că îl prinzi pe ucigaş la prima lut crimă. Testul nostru nu mai e va-labil. Să admitem că suspectul achitat îşi re-face viaţa sub un alt nume. Va repeta el oare crima sau nu ?
— Dar asta e-o idee groaznică.
— Şi-atunci continui să crezi că lucrurile acestea nu ne privesc ?
— Da. N-ai nici un motiv să pui la îndo-ială inocenţa doamnei Merrowdene.
Fostul inspector tăcu un moment, apoi con-tinuă rar :
— Ţi-am mai spus că n-am găsit nimic suspect în trecutul ei. Nu este întru totul adevărat. A avut un tată vitreg. La optsprezece ani s-a îndrăgostit. Tatăl vitreg s-a folosit de autoritatea sa ca să împiedice o eventuală căsătorie cu acest tînăr. în cursul unei plimbări cu amintitul tată vitreg, acesta s-a apropiat
cam mult de marginea unei faleze abrupte. Terenul i-a cedat sub picioare... a căzut şi a murit.
— Doar nu te gîndeşti că...
— A fost un accident. Otrăvirea lui Anthony a fost şi ea un accident. Nu s-ar fi ajuns niciodată la judecată în acest caz dacă n-ar fi ieşit la iveală că exista un alt bărbat care a dispărut, în paranteză fie spus, nemulţumit, pare-se de verdictul juriului. Ascultă-mă pe mine, Haydock, unde apare femeia
asta, mă tem de un alt... accident.
Bătrînul căpitan ridică din umeri.
— Mă-ntreb cum 1-ai putea împiedica.
— Şi eu mă-ntreb, spuse Evans fără entu-ziasm.
— în locul tău aş lăsa-o baltă, zise căpita-nul Haydock. Nu iese nimic bun cînd te amesteci în treburile altora.
Sfatul îi displăcu ex-inspectorului care avea o fire răbdătoare dar tenace. îşi luă ră-mas bun de la prietenul său şi se reîntoarse în sat, gîndindu-se la o acţiune încununată de succes.
Intrînd la oficiul poştal să cumpere nişte timbre, se izbi, din greşeală, tocmai de subiectul preocupărilor sale, George Merrow-dene. Fostul profesor de chimie era un omu-leţ cu un aer visător, amabil şi blînd, dar complet distrat. îl recunoscu pe Evans, îl sa-lută cu căldură şi se aplecă să adune scriso-
— Bine. Şi ?
— Ajung la subiect. E foarte bine dacă suspectul are un trecut pe care să-1 cercetezi. Dar să presupunem că îl prinzi pe ucigaş la prima lut crimă. Testul nostru nu mai e va-labil. Să admitem că suspectul achitat îşi re-face viaţa sub un alt nume. Va repeta el oare crima sau nu ?
— Dar asta e-o idee groaznică.
— Şi-atunci continui să crezi că lucrurile acestea nu ne privesc ?
— Da. N-ai nici un motiv să pui la îndo-ială inocenţa doamnei Merrowdene.
Fostul inspector tăcu un moment, apoi con-tinuă rar :
— Ţi-am mai spus că n-am găsit nimic suspect în trecutul ei. Nu este întru totul adevărat. A avut un tată vitreg. La optsprezece ani s-a îndrăgostit. Tatăl vitreg s-a folosit de autoritatea sa ca să împiedice o eventuală căsătorie cu acest tînăr. în cursul unei plimbări cu amintitul tată vitreg, acesta s-a apropiat
cam mult de marginea unei faleze abrupte. Terenul i-a cedat sub picioare... a căzut şi a murit.
— Doar nu te gîndeşti că...
— A fost un accident. Otrăvirea lui Anthony a fost şi ea un accident. Nu s-ar fi ajuns niciodată la judecată în acest caz dacă n-ar fi ieşit la iveală că exista un alt bărbat care a dispărut, în paranteză fie spus, nemulţumit, pare-se de verdictul juriului. Ascultă-mă pe mine, Haydock, unde apare femeia
asta, mă tem de un alt... accident.
Bătrînul căpitan ridică din umeri.
— Mă-ntreb cum 1-ai putea împiedica.
— Şi eu mă-ntreb, spuse Evans fără entu-ziasm.
— în locul tău aş lăsa-o baltă, zise căpita-nul Haydock. Nu iese nimic bun cînd te amesteci în treburile altora.
Sfatul îi displăcu ex-inspectorului care avea o fire răbdătoare dar tenace. îşi luă ră-mas bun de la prietenul său şi se reîntoarse în sat, gîndindu-se la o acţiune încununată de succes.
Intrînd la oficiul poştal să cumpere nişte timbre, se izbi, din greşeală, tocmai de subiectul preocupărilor sale, George Merrow-dene. Fostul profesor de chimie era un omu-leţ cu un aer visător, amabil şi blînd, dar complet distrat. îl recunoscu pe Evans, îl sa-lută cu căldură şi se aplecă să adune scriso-
Lipsa de dovezi
Lipsă de dovezi. Corect. Dar. totuşi... mi-ar plăcea să ştiu...
Căpitanul Haydock se concentră din nou asupra pipei sale.
— în orice caz. spuse el cu hotărîre, toate acestea nu ne privesc pe noi.
— N-aş fi atît de sigur.
— Dar, bine...
— O clipă. îţi aminteşti ? Aseară am fost în laboratorul lui Merrowdene ?
— Da. Ne-a vorbit de testul Marsh * cu privire la arsenic. Spunea că tu ar trebui să ştii tot despre asta... că e domeniul tău... chiar a şi chicolit. Niciodată n-ar fi spus acestca daca s-ar fi gîndit un moment.
Evans îl întrerupse.
— Crezi că ar fi tăcut dac-ar fi ştiut ? Sînt căsătoriţi dc şa^e ani, parcă aşa ai spus. Fac prinsoare că habar nu are că soţia lui este celebra doamnă Anthony.
— Şi pofvi fi sigur că nu eu voi fi acela de la care o va afla, spuse căpitanul Haydock înţepat.
Evans nu-i dădu nici o atenţie.
* Este un test delicat cu arsenic, folosit în inves-tigaţiile asupra crimelor.
— Dar continuă. După testul Marsh, Merrowdene a încălzit o substanţă într-o eprubetă. Reziduurile metalice obţinute le-a dizolvat în apă şi le-a precipitat adăugînd nitrat de argint. Este testul specific cloraţilor. O experienţă simplă dar, întîmplător, am reuşit să citesc următoarele cuvinte dintr-o
carte aflată deschisă pe masă. „Hi'SOi descompune cloraţii producînd CI2O4. Provoacă o explozie violentă prin încălzire şi de aceea trebuie păstrată la temperaturi joase şi folosită în cantitate mică".
Haydock îşi privi prietenul cu uimire.
— Şi ce-i cu asta ?
— Uite ! In meseria noastră folosim şi noi teste pentru crime, în felul nostru. Adunăm fapte, le gîndim, analizăm ce a rămas după ce am îndepărtat erorile de judecată sau mărturiile false. Dar există şi un alt fel de test, sigur şi destul de... periculos. Un criminal rareori se opreşte la o singură crimă. Dă-i timp, cîmp liber de acţiune şi va comite o nouă crimă. Arestezi un bărbat. Şi-a omo-rît sau nu şi-a omorît soţia ? Probele lipsesc. Ii cercetăm trecutul. Dacă a fost căsătorit de mai multe ori şi de fiecare dată şi-a pierdut sotia într-un mod... mai puţin obişnuit, atunci... întelegi ! E o certitudine morală.
Căpitanul Haydock se concentră din nou asupra pipei sale.
— în orice caz. spuse el cu hotărîre, toate acestea nu ne privesc pe noi.
— N-aş fi atît de sigur.
— Dar, bine...
— O clipă. îţi aminteşti ? Aseară am fost în laboratorul lui Merrowdene ?
— Da. Ne-a vorbit de testul Marsh * cu privire la arsenic. Spunea că tu ar trebui să ştii tot despre asta... că e domeniul tău... chiar a şi chicolit. Niciodată n-ar fi spus acestca daca s-ar fi gîndit un moment.
Evans îl întrerupse.
— Crezi că ar fi tăcut dac-ar fi ştiut ? Sînt căsătoriţi dc şa^e ani, parcă aşa ai spus. Fac prinsoare că habar nu are că soţia lui este celebra doamnă Anthony.
— Şi pofvi fi sigur că nu eu voi fi acela de la care o va afla, spuse căpitanul Haydock înţepat.
Evans nu-i dădu nici o atenţie.
* Este un test delicat cu arsenic, folosit în inves-tigaţiile asupra crimelor.
— Dar continuă. După testul Marsh, Merrowdene a încălzit o substanţă într-o eprubetă. Reziduurile metalice obţinute le-a dizolvat în apă şi le-a precipitat adăugînd nitrat de argint. Este testul specific cloraţilor. O experienţă simplă dar, întîmplător, am reuşit să citesc următoarele cuvinte dintr-o
carte aflată deschisă pe masă. „Hi'SOi descompune cloraţii producînd CI2O4. Provoacă o explozie violentă prin încălzire şi de aceea trebuie păstrată la temperaturi joase şi folosită în cantitate mică".
Haydock îşi privi prietenul cu uimire.
— Şi ce-i cu asta ?
— Uite ! In meseria noastră folosim şi noi teste pentru crime, în felul nostru. Adunăm fapte, le gîndim, analizăm ce a rămas după ce am îndepărtat erorile de judecată sau mărturiile false. Dar există şi un alt fel de test, sigur şi destul de... periculos. Un criminal rareori se opreşte la o singură crimă. Dă-i timp, cîmp liber de acţiune şi va comite o nouă crimă. Arestezi un bărbat. Şi-a omo-rît sau nu şi-a omorît soţia ? Probele lipsesc. Ii cercetăm trecutul. Dacă a fost căsătorit de mai multe ori şi de fiecare dată şi-a pierdut sotia într-un mod... mai puţin obişnuit, atunci... întelegi ! E o certitudine morală.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)