sâmbătă, 16 aprilie 2011

Traduceri legalizate

Remarcabilă, dar periculoasă. Aşa pe neaştcptate, fără nici o pregătire prealabilă, totlll sc va întîmpla în această după-amiază. I.u- el va fi martor. Atîta îndrăzneală din partea ei îi tăiase respiraţia.
Era de o abilitate diabolică, în gînd şi ac-ţiune. El n-ar putea dovedi nimic. Totul se întîmpla atît de rapid. Respiră adînc şi se aplecă înainte peste măsuţă.
—    Doamnă, eu sînt un om capricios. îmi acordaţi o favoare ?
îl privi cu un aer intrigat, dar fără suspi-ciune. El se ridică, luă bolul din faţa ei şi-1 schimbă cu cel al soţului.
Traduceri autorizate documentelor juridice presupune atât  cunoaşterea excelentă a limbii sursă şi a limbii ţintă, cât şi cunoaşterea sistemelor juridice ale ţărilor implicate. De aceste competenţe depinde calitatea traducerii documentelor juridice. Traduceri legalizate, aceste traduceri trebuie tratate cu foarte multă atenţie şi acurateţe.
—    Vreau să beţi de-aici.
Privirile li se încrucişară. Nu clipi din ochi, dar păli. întinse mîna şi ridică bolul. El îşi ţinu respiratia. Comisese oare ,o greşeală ? Ea duse bolul la gură, dar în ultimul moment tresări, se aplecă şi goli recipientul într-un vas unde creştea o ferigă. Se îndreptă si-1 privi sfidător.
Evans suspină uşurat.
—    Ei, bine, îi spuse ea cu o voce uşor batjocoritoare.
El i se adresă sobru şi calm :
—    Sînteţi foarte inteligentă, doamnă. Cred că rn-ati înteles. Nu trebuie să se mai întîmple. întelegeţi la ce mă refer, nu ?
—    Da, răspunse traduceri legalizate ea cu un ton neutru. Evans dădu din cap satisfăcut. Era   destul de isteată şi nu voia să ajungă   la   spînzură-toare.
—    Atunci vă doresc o viaţă lungă amîndurora. Duse bolul la buze, bău şi brusc faţa i se schimonosi într-un mod groaznic. încercă să se ridice, să strige. Trupul i se întepeni, fata îi deveni stacojie. Se prăbuşi în scaun contorsionat de durere.
Doamna Merrowdene se aplecă spre el cu un mic surîs în coltul gurii :
—    Aţi comis o greşeală, spuse cu gingăşie.
Aţi crezut că vreau să-1 omor pe George. Ce tîmpenie !
Rămase o vreme cu privirea aţintită asu-pra mortului. Era a treia persoană care încer-case s-o despartă de omul pe care-1 iubea.
Faţa i se însenină. Semăna mai mult ca ni-ciodată cu o madonă. Apoi începu să strige :
—    George, George, vino repede ! Un accident sfoaznic. Sărmanul domn Evans...